Anotimpuri pierdute
fragment
Primavara!Viata. Flori proaspete,catifelate iau locul nametilor ce usor s-au retras din crunta lor cursa nemaiavand puterea sa tine acestei explozii de frumos.Doar ici, colo mai e cate o pata de zapada murdara,vanata,pe moarte...Simturile se trezesc din hibernare si incet,incet zambetele apar,visele sunt scoase din cotloanele intunecate ale sufletelor ,imbracate in straie noi,de sarbatoare si trimise in inalturi spre implinire.Unele reusesc si se intorc la stapanii lor victorioase iar acestia se simt bine ,se simt acasa,celelalte obosesc in zborul lor si ,sleite de puteri,se aseaza pe coroana inflorita a celui mai falnic copac gandind ca este un culcus bun pentru o vreme.Aici adorm mangaiate de mirosul imbietor al florilor,de leganatul vantului ce adie usor.Dar adierea lui este prea puternica pentru gingasele petale si asa ingreunate de aceste vise pe care ele nu le vor,nu le cunosc,si sunt smulse din buchetul lor perfect si purtate de vant in inaltul cerului.O clipa stau asa nemiscate,vaporoase apoi cad neputincioase pe covorul negru al pamantului.Cu ultima picatura de putere incearca sa se ridice.O zvacnire.O picatura e prea putin.........
By Anna
No comments:
Post a Comment